Exproprierea pentru cauza de utilitate publica

Tema pe care o abordam in prezenta lucrare o consideram de actualitate, tinand cont de nevoile Romaniei in domeniul infrastructurii rutiere, necesitatea de a dezvolta o retea de drumuri care sa raspunda atat nevoilor pe care societatea noastra le are in domeniul transporturilor de marfuri si persoane, al turismului, cat si al investitorilor straini care isi dezvolta diferite activitati – afaceri pe teritoriul tarii noastre, care din punctul nostru de vedere poate aduce beneficii si prosperitate economica pentru poporul roman.

Majoritatea lucrarilor de utilitate publica (modernizari de drumuri, construire de autostrazi) din domeniul infrastructurii rutiere implica necesitatea exproprierii unor noi imobile ce vor constitui amplasament pentru lucrare. Astfel, imobilele aflate in domeniul privat al persoanelor fizice sau juridice vor trece in domeniul public al statului roman, urmare a desfasurarii procedurii de expropriere.

De notorietate este faptul ca dispozitii ale Legii nr. 33/1994 ce reprezinta dreptul comun in materia exproprierii au fost supuse controlului de constitutionalitate1 si prevederi ale Legii nr. 255/2010 au facut obiectul recursului in interesul legii, datorita hotararilor controversate pronuntate de instantele de judecata in diverse dosare ce au avut ca obiect expropriere sau care au izvorat in urma exproprierilor (actiuni in constatare, obligatia de a face). Cu toate astea, in opinia noastra, exproprierea a ramas o procedura greoaie si, mai ales, greu de finalizat cu eliberarea despagubirilor pe cale administrativa persoanelor expropriate intr-un termen relativ scurt.

In concluzie, aspectele de mai sus ne-au determinat sa ne aplecam asupra subiectului expropriere, un subiect actual, interesant si cu controverse in practica.