รn general, operele intelectualilor sau artiศtilor se consumฤ ศi rฤmรขn explicate integral, adicฤ moarte dintr-un anumit punct de vedere, se epuizeazฤ (ca unele ce au o singurฤ intenศie sau dimensiune de รฎnศelegere), ceea ce nu รฎnseamnฤ neapฤrat cฤ nu au valoare, dar Eminescu rฤmรขne รฎn picioare tot timpul, o continuฤ fascinaศie, รฎn el regฤsindu-se totdeauna un izvor nesfรขrศit, pentru cฤ bem ศi descoperim noi dimensiuni ale cuvรขtului (fฤrฤ speculaศii ศi รฎnchipuiri), ceea ce se รฎntรขmplฤ numai la lucrurile care sunt date de Sus, la Sfรขnta Scripturฤ ศi la scrierile sfinศilor. Eminescu, cรขt a fost pe Pฤmรขnt, a fost รฎn Bisericฤ, precum Hristos zice: โCel ce rฤmรขne รฎntru Mine ลi Eu รฎn el, acela aduce roadฤ multฤ, cฤci fฤrฤ Mine nu puteลฃi face nimicโ (Ioan 15,5)