1001 Fantome, Alexandre Dumas

— Jacquemin, zise el, cred că maica Antoine e nebună: mi-a spus că ai trimis-o să mă anunţe că nevasta ta e moartă şi că tu ai ucis-o!

— Acesta e adevărul adevărat, domnule primar, răspunse Jacquemin. Ar trebui să mă închideţi şi să mă judecaţi cât mai repede.

Şi spunând aceste cuvinte, încercă să se ridice, sprijinindu-se cu cotul de partea de sus a bârnei; dar, după o sforţare, recăzu de parcă i-ar fi fost zdrobite oasele picioarelor.

— Haida de! eşti nebun! spuse primarul.

— Priviţi-mi mâinile, răspunse el.

Şi ridică două mâini însângerate, cărora degetele crispate le dădeau forma a două gheare.